Parodontologie

Ce este parodontoza ?

para1
Este o boală care afectează dinţii, gingia şi osul înconjurător. Cauza acesteia este reprezentată de anumite bacterii  localizate la limita dintre dinte şi gingie. În mod normal, acestea nu creează nicio problemă. Însă, în anumite condiţii (igiena orală defectuoasă, fumat, diabet zaharat, stress accentuat, imunitate scăzută, predispoziţie genetică etc.) rezistenţa organismului este depăşită, bacteriile se înmulţesc şi încep să se infiltreze în jurul dintelui, între gingie şi rădăcina dentară. Aici provoacă distrugerea osului care susţine dinţii, astfel că încet-încet aceştia încep să se mişte.

În consecinţă, elementul declanşator al bolii este reprezentat de bacteriile din gură. Tot aceste bacterii pot duce la formarea de carii, atunci când smalţul dentar este afectat prin consumul de dulciuri sau băuturi acide. Deci, în funcţie de susceptibilitatea organismului, unele persoane fac preponderent carii, iar altele sunt afectate de parodontoză.
Un element fundamental legat de boala parodontală este tartrul („piatra”) care se depune la baza dinţilor. Acesta conţine, printre altele, acele bacterii anterior pomenite şi care duc la distrugerea gingiei şi a osului.  În fazele avansate ale bolii, tartrul se depune şi pe suprafaţa rădăcinii dinţilor, sub gingie, făcându-l imposibil de îndepărtat prin mijloace obişnuite.

Factorii implicaţi

para2Pe lângă o serie de probleme medicale care scad rezistenţa organismului la atacul bacteriilor din gură, există şi factori locali care pot întreţine parodontoza.
Aceştia cresc depozitele de placă bacteriană şi îngreunează igienizarea dinţilor.  Dintre aceştia enumerăm:

  • Fumatul – persoanele care fumează au un risc de 5 ori mai mare de a face parodontoză
  • Carii situate între dinţi sau la baza dinţilor
  • Lucrări dentare incorecte – intră mâncarea pe lângă ele şi sunt dificil de curăţat
  • Înghesuirea dinţilor, atunci când nu există suficient spaţiu pentru o aliniere optimă.

Anatomia zonei

para3Pentru a înţelege orice boală în general, trebuie să cunoaştem anumite aspecte despre organul afectat. În cazul nostru, precizăm că:

  • Dintele este format din 2 părţi: o parte vizibilă la exterior (dintele propriu-zis) şi o parte ascunsă sub gingie, numită rădăcină.  Dacă gingia se retrage, o anumită porţiune din rădăcină devene vizibilă.
  • Rădăcin este situată în osul maxilar, de care este legat prin mici fibre, ce formează ligamentul parodontal.  Acesta permite mici deplasări naturale ale dinţilor în timpul masticaţiei.  Rădăcina este mai lungă decât dintele propriu-zis, pentru a da rezistenţă.
  • La exterior şi rădăcina şi osul maxilar sunt acoperite de gingie.

Parodontoza (prin bacteriile acumulate) atacă gingia, ligamentul parodontal şi osul maxilar. Nivelul gingiei coboară, se descoperă rădăcina dintelui şi treptat-treptat osul maxilar este „mâncat”.

Semnele bolii

para4
Nu apar aceleaşi semne în toate cazurile, dar cele mai frecvente sunt:

  • Existenţa depozitelor de tartru la baza dinţilor
  • Sângerarea gingiei după periaj
  • Tumefierea (umflarea) gingiilor
  • Apariţia unor secreţii purulente la apăsarea pe gingie
  • Retragerea gingiilor şi descoperirea rădăcinii
  • Mişcarea dinţilor şi chiar căderea lor.

Evoluţia bolii

para5În lipsa tratamentului:

  • Distrugerea osului va fi tot mai accentuată
  • Gingiile se vor retrage mai mult şi dinţii vor părea mai lungi
  • Va apare mişcarea dinţilor, care va deveni deranjantă şi chiar dureroasă
  • Pierderea treptată a dinţilor.

În prezenţa tratamentului:
Depinde de faza în care se începe tratamentul.  Dacă pacientul vine tardiv, atunci când toţi dinţii se mişcă, posibilităţile de rezolvare vor fi limitate. În mod normal, prin tratamentele obişnuite, putem opri evoluţia bolii, în prezenţa unei igiene riguroase a dinţilor.  Totuşi, sunt situaţii când rezultatele sunt insatisfăcătoare, dar acest lucru se întâmplă mai rar.

Afectarea sănătăţii corpului

para6
După cum s-a explicat deja, această boală are la origine existenţa unei infecţii la nivelul gingiilor, datorată diverselor bacterii.  Această infecţie determină uneori o sângerare constantă a gingiilor, fapt echivalent cu prezenţa permanentă a unei răni deschise la nivelul corpului. Bacteriile pot fi înghiţite sau pot să ajungă în plămâni.  Astfel apar boli cardiovasculare, infarct miocardic, diabet zaharat, infecţii respiratorii.

În plus, la ora actuală se cunoaşte că:

  • o persoană cu parodontoză are un risc de 3 ori mai mare de a face accident vascular cerebral (AVC)
  • o femeie cu parodontoză are un risc de 6 ori mai mare de a naşte prematur
  • la o persoană cu diabet, tratamentul parodontozei are efecte pozitive asupra controlului glicemiei.

Toate acestea pentru că, în fapt, avem de-a face cu o infecţie cronică la nivelul corpului uman.  În anumite limite ea este tolerată de organism, dar uneori poate da complicaţii grave.

Cum se poate trata ?

para7Metodele de tratament moderne şi noile biomateriale apărute reuşesc cu succes tratarea parodontozei.  Pe de altă parte, nu putem spune că s-a găsit un tratament 100%  garantat al acestei boli. În privinţa variantelor de tratament posibile şi a eficienţei acestora, facem câteva consideraţii:
Boala odată aparută, prin metodele actuale putem să-i oprim evoluţia. Într-o anumită măsură, putem chiar reface structura pierdută, dar rezultatele nu sunt garantate.

  • O persoană cu parodontoză trebuie să meargă pentru control la stomatolog cu regularitate pe toată durata vieţii. Astfel, orice semn al reapariţiei bolii poate fi tratat într-o fază incipientă.
  • Nu există antibiotice sau alte medicamente, vaccinuri, unguente, paste de dinţi care să fie cu adevărat eficiente în lupta cu parodontoza. În cel mai bun caz, acestea reduc o anumită perioadă sângerarea gingiilor, jenă dureroasă etc.  Ele nu se adresează însă problemei de fond a bolii.