Stomatologia la copii (stomatologia pediatrica)

PREVENTIE

In primul rand incercam sa demonstram importanta preventiei atunci cand vine vorba de dintii copiilor, si nu numai. Preventia se poate realiza prin controale periodice, la fiecare 6 luni sau chiar si mai des daca parintele sau copilul sesizeaza vreo problema.

Sigilarea

Cel mai concret exemplu de preventie a cariilor la dintii copiilor este sigilarea. Aceasa este o metoda nedureroasa, simpla, care se desfasoara rapid daca avem intelegerea copilului. Presupune aplicarea unui gel colorat pe suprafata dintelui, care se intareste si ramane pe dinte o perioada de timp, cat dintele continua sa erupa si sa stabileasca contacte ferme cu antagonistul sau.

Sigilarea se face pe dintii definitivi, proaspat erupti (de exemplu molarul de 6 ani) deoarece acestia au un relief foarte bogat, cu multiple santuri si fosete care pot constitui adevarate nise unde resturile alimentare pot ramane cantonate (prinse), fermenteaza si incep dezvoltarea unei leziuni carioase. Sigilarea se face insa pe dintii neafectati de carie, dar totusi suficient de mult erupti din gingie pentru a avea un acces bun si a putea lucra in conditii bune de izolare. Faptul ca micul pacient are posibilitatea sa aleaga culoarea sigilarii, faptul ca nu se foloseste anestezie sau nici macar turbina, toate acestea fac din sigilare o metoda destul de apreciata de copii si acceptata cu usurinta.

Prima Vizita
Totodata, este foarte importanta atitudinea parintelui vis-a-vis de tratamentul  stomatologic pentru copilul sau. Daca este prima vizita la medicul stomatolog, se poate accepta ca parintele sa fie prezent in cabinet pentru ca poate informa medicul cu privire la afectiunea copilului si alte particularitati ale acestuia. Altfel, daca micul pacient a mai fost la cabinet, este de preferat sa intre singur in sala de tratament, unde va fi in permanenta asistat de medic si de asistenta medicala. In acest fel se creaza o legatura mai buna medic-pacient pentru ca atentia copilului se va distribui doar catre echipa care il trateaza. Nu sunt putini copiii care capata un comportament total diferit atunci cand sunt singuri cu medicul si asistenta, de cele mai multe ori, un comportament bun, pozitiv, care ne permite sa ne desfasuram munca in conditii optime. La final, copilul este mandru de reusita lui si de-abia asteapta sa mearga la parintii sai sa le povesteasca cum a fost si ce a simtit.

AU! Ma doare un dinte !
In cazul in care un copil vine cu o durere, chiar si la un dinte de lapte, atunci lucrurile se complica putin. Depinde foarte mult si de genul de durere, de persistenta si de intensitatea ei. Modul in care o carie evolueaza la un dinte temporar si nu numai este urmatorul:
Initial caria apare superficial – moment in care micul pacient poate resimti o jena dureroasa la dulce sau la rece, altfel spus la ciocolata si la inghetata. Daca copilul semnalizeaza aceasta si parintele vine cu el la cabinetul stomatologic, de cele mai multe ori, acesta va primi o obturatie (plomba). In functie de complianta pacientului, acest lucru se poate face fara anestezie. Totusi, trebuie foarte bine informat copilul ca va simti ca acolo se lucreaza, va simti aer, apa, trepidatii. Micul pacient nu stie inca sa discearna intre senzatia de durere… si faptul ca simte efectiv ceva. Aici este poate punctul critic al sedintei de tratament. Depinde foarte mult de educatia copilului, mai mult decat de sarmul medicului, daca se poate realiza sau nu obturatia.

Caria profunda la copii
Daca un copil pacient se prezinta la medicul stomatolog intr-un stadiu mai avansat al cariei exista doua variante: Fie nervul moare si copilul nu simte durere dar totusi se poate observa o distructie mare a dintelui in cauza si, de multe ori, un mic abces la gingie. Sau a doua varianta, dintele doare foarte tare, copilul nu isi poate desfasura activitatea, nu poate dormi, caz in care trebuie realizat un tratament de urgenta, dar care, ATENTIE, nu inseamna si finalizarea tratamentului la dintele respectiv.
In ambele cazuri, in functie de cat de mult dinte sanatos mai este prezent, se poate incerca un tratament de canal al dintelui de lapte, cu scopul de a mentine dintele respectiv pe arcada pana la varsta la care ar trebui sa fie inlocuit de succesorul lui permanent.

Tratamentul de canal la copii
Parintii trebuie sa cunoasca urmatoarele aspecte legate de tratamentul endodontic al dintilor temporari:
– presupune o sedinta mai lunga, de aproximativ 45 de minute
– presupune ca micul pacient sa stea nemiscat, sa nu planga, sa inteleaga DE CE se face acel tratament si care este rolul lui acolo
– tratamentul are nevoie de anestezie si de diferite solutii dezinfectante care au gust neplacut, de aceea dintele trebuie izolat cu ajutorul sistemului de diga..

Exista o conceptie relativ gresita care spune ca dintii de lapte nu conteaza, se pot caria, oricum vor cadea. Asa este, vor cadea, dar daca asteptam sa se carieze, acel copil va avea foarte mult de suferit pana cand i se va indeplini termenul acelui dinte de a parasi arcada. Pentru ca nu sunt recomandate extractiile precoce, dintii de lapte trebuie sa ramana pe locul lor ca niste mentinatoare de spatiu pentru dintii definitivi. Altfel, se creaza un haos in eruptie si mai mult ca sigur dintii permanenti vor erupe in pozitii vicioase.
Asadar, este foarte importanta depistarea cariilor pe dinti temporari si tratarea acestora pana cand nu ajung sa dea durere micului pacient. Astfel, pastram dintii de lapte sanatosi in gura, pe locul lor, fara a-i crea copilului disconfort si nopti de nesomn.


Ce presupune tratamentul unei carii profunde care a ajuns la nerv in cazul copiilor

Cand trebuie sa scoatem nervul unui dinte?

Caria dentara este cea mai frecventa problema cu care se intalnesc pacientii nostri, iar tratarea cariei dentare reprezinta cea mai des realizata manopera in majoritatea cabinetelor stomatologice. Tratamentul acestei carii difera insa de profunzimea si de intinderea ei, precum si de simptomatologia pe care aceasta o genereaza pacientului.

Exista 3 mari situatii:
1. Caria genereaza durere la stimuli termici si la alimente dulci, care cedeaza imediat ce alimentul respectiv nu mai ia contact cu dintele. Daca pacientul se prezinta la prima aparitie a acestei dureri, de cele mai multe ori medicul stomatolog constata prezenta unei carii superficiale, care se poate trata cu ajutorul unei obturatii (plombe).

2. Caria prezenta pe un anumit dinte genereaza episoade de durere periodice, care dureaza mai mult timp (minute-ore), care nu cedeaza la medicatie antialgica si pe care pacientul nu le mai poate tolera, moment in care se prezinta la medicul dentist in regim de urgenta. In aceste cazuri este afectat “nervul” dintelui si pentru a putea pastra dintele pe arcada (adica pentru a nu extrage acel dinte), trebuie “scos” nervul si realizat un tratament endodontic.

3. Cea de-a treia situatie nu produce niciun fel de durere pacientului, poate din cand in cand o jena dureroasa… dar dintele respectiv are o distructie de intindere mare, cu pereti de smalt restanti foarte fragili, friabili. De cele mai multe ori acel dinte a prezentat o obturatie voluminoasa in antecedente, iar pacientul se prezinta la medic pentru a i se “schimba plomba”. Decizia de realizare a obturatiei apartine medicului, nu pacientului, asa ca acesta executa o testare a vitalitatii dintelui iar atunci cand dintele nu raspunde in niciun fel la stimulii aplicati, inseamna ca “nervul a murit” si, din nou, trebuie realizat un tratament endodontic.

Tratamentul endodontic sau, in termeni specifici pacientilor, “scosul de nerv” este o procedura minutioasa, migaloasa, care necesita multa atentie, rabdare si aparatura specifica.
De cele mai multe ori, un astfel de tratament dureaza aproximativ 2 ore si dintele devine functional, complet “reparat”. Cateodata, sunt necesare 2 sedinte de 2 ore, in functie de anatomia si diagnosticul initial.

Etapele de realizare:
– Acest tratament nu doare. Se face doar sub anestezie. Medicul practician nu poate realiza un tratament de buna calitate atata timp cat pacientul se misca sau tresare din cauza durerii. Deci excludem de la bun inceput durerea.
– se izoleaza intotdeauna dintele de tratat cu ajutorul unei folii de latex – sistem de diga. Confera pacientului un confort sporit, el nu mai sta cu frica de a inghiti apa sau substantele folosite de medic, sau de a se ineca. Si medicul are de castigat de pe urma acestui sistem, caci vede mult mai concret zona de lucru, se poate concentra pe ea si poate realiza un tratament cat mai steril, cat mai curat.
– dupa ce se curata tot ceea ce inseamna tesut alterat, carie, plomba veche, etc, medicul ajunge in interiorul dintelui, la canale si incepe largirea si spalarea lor. Largirea se face cu instrumente numite impropriu “ace”, sunt mai mult niste pile, care razuiesc peretii interni ai canalelor. Intotdeauna se combina acest tratament mecanic, de razuire/pilire cu tratamentul chimic, mai bine zis cu dezinfectia chimica pe care o realizeaza substantele de lavaj. Totodata, medicul are nevoie de un aparat specific care masoara lungimea canalelor si de microscopul dentar cu ajutorul caruia vede mult mai bine spatiul de cativa mm din interiorul unui dinte.
– atunci cand toate canalele sunt suficient de bine largite si dezinfectate, se poate trece la umplerea lor – de regula cu un material numit gutaperca – cel mai adesea in stare plastica – adica se vor utiliza ustensile incalzite.
– tratamentul endodontic se incheie cu inchiderea etansa a dintelui pe toate suprafetele, prin realizarea unei obturatii corecte.
– pentru verificarea rezultatelor intotdeauna se realizeaza si o radiografie a dintelui tratat.