Ce este endodonția? 

Este specialitatea stomatologiei care se ocupă de diagnosticarea bolilor pulpei dentare (nervul dintelui), a bolilor osului din jurul rădăcinii şi tratamentul acestora. Tratamentul endodontic presupune îndepărtarea conținutului dintelui, dezinfectarea interiorului acestuia, precum și obturarea (umplerea) spațiului enododontic (canalelor radiculare). Scopul tratamentului de canal este acela de a împiedica întinderea infecţiei din interiorul dintelui şi de asemeni de a închide ermetic spaţiul din interiorul dintelui astfel încât infecţia să nu reapară.

Din ce cauză putem ajunge să scoatem nervul unui dinte?

Caria dentară este cea mai frecventă problema cu care se întalnesc pacienții noștri, iar tratamentul acesteia diferă în funcție de profunzimea și de întinderea ei, precum și de simptomatologia pe care aceasta o generează pacientului. Există 2 mari posibilități prin care se poate manifesta afectarea pulpei dentare: 

• Caria prezentă pe dinte generează episoade de durere periodice, care durează mai mult timp (minute-ore), și care nu cedează la medicație antialgică. În aceste cazuri, “nervul” dintelui este inflamat, iar pentru a păstra dintele pe arcadă (adica pentru a nu extrage acel dinte), trebuie “scos” nervul si realizat un tratament endodontic.
•  Necroza nervului. Ce-a de-a doua situație nu produce niciun fel de durere pacientului, poate ocazional o jenă… dar dintele respectiv are o distrucție mare, pereți de smalț  subțiri și fragili. De cele mai multe ori acel dinte a prezentat o obturație (plombă) voluminoasă în antecedente, iar pacientul se prezintă la medic cel mai frecvent pentru a i se “schimba plomba”. În acest moment medicul realizează o testare a vitalității dintelui, iar atunci când dintele nu răspunde la stimulii aplicați, înseamna ca “nervul a murit” și, din nou, trebuie realizat un tratament endodontic.

Suplimentar, pulpa dentară se poate îmbolnăvi ca rezultat a fracturii dintelui, urmare a unui traumatism ori a evoluţiei bolii parodontale. 

Care sunt semnele ce pot duce la necesitatea unui tratament endodontic?

Semnele şi simptomele pot fi: durerea, sensibilitatea prelungită la dulce, rece, cald, sensibilitate la atingere şi disconfort ce poate apărea în timpul masticaţiei. De asemenea, modificarea de culoare a unui dinte poate reprezenta o afecţiune endodontică, dar și tumefacţia (umflătura) ce poate fi asociată cu fistule prin care se elimină puroi.

Complicații și alternative ale tratamentului endodontic

Nediagnosticată și netratată la timp, afectarea pulpei dentare (nervului) poate duce la infecții în afara dintelui, la vârful rădăcinii. Din acest moment va începe și îmbolnăvirea osului suport înconjurător al rădăcinilor.

Singura alternativă a tratamentului endodontic este extracţia dintelui.

Etapele de realizare ale unui tratament endodontic

Tratamentul endodontic este o procedură minuțioasă, care necesită timp, atenție și aparatură specifică. De cele mai multe ori, un astfel de tratament durează aproximativ 2 ore și dintele devine funcțional, complet “reparat”. Câteodată, sunt necesare 2 ședințe de 2 ore, în funcție de tipul dintelui și de diagnosticul inițial.

• Pe toată durata tratamentului, pacientul este complet anesteziat. Medicul endodont nu poate realiza un tratament de precizie cât timp pacientul se mișcă sau tresare din cauza durerii. 
• Se izolează întotdeauna dintele de tratat cu ajutorul unei folii de latex – sistem de digă. Confera pacientului un confort sporit, nu există riscul de a înghiți apa sau substanțele folosite de medic, sau de a se îneca. 
• După ce se curață tot ceea ce înseamnă țesut alterat (carie, plomba veche, etc), medicul ajunge în interiorul dintelui, la canale și începe lărgirea și dezinfectarea lor. Lărgirea se face cu instrumente numite impropriu “ace”, sunt mai mult niște pile, care răzuiesc pereții interni ai canalelor. Întotdeauna se combină acest tratament mecanic, de răzuire/pilire cu tratamentul chimic, mai bine zis cu dezinfecția pe care o realizează substanțele de lavaj. Totodată, medicul are nevoie de un aparat care masoară lungimea canalelor și de microscopul dentar cu ajutorul căruia vede mult mai bine spațiul de câțiva mm din interiorul unui dinte.
• Atunci când toate canalele sunt pregătite, se poate realiza umplerea lor, numita obturatie de canal – de regulă cu un material numit gutaperca – cel mai adesea în stare plastică.
• Tratamentul endodontic se încheie cu închiderea etanșă a dintelui pe toate suprafețele, prin realizarea unei obturații coronare.
• La final, se realizează o radiografie de control a dintelui tratat.

Pot antibioticele să vindece infecţia de pe canalul radicular?

Din păcate, nu. Antibioticele sunt indicate când apare umflătura, febra sau alte semne generale ale infecţiilor și devin folositoare la diminuarea unor simptome, dar nu pot vindeca infecţia de canal pentru că sursa infecţiei este în interiorul dintelui. Antibiotice rezolva doar efectul nu si cauza, de aceea este nevoie de efectuarea tratamentului de canal, singura manopera prin care se adreseaza cauzei sianume, infectiei din interiorul dintelui.

Doare tratamentul de canal?

Toate tratamentele endodontice sunt realizate cu anestezie, astfel că majoritatea pacienţilor ne-au relatat că s-au simţit confortabil în timpul tratamentului. Există posibilitatea uneori, a unui disconfort post – tratament ce durează câteva zile, dar în cea mai mare parte, este ţinut sub control cu medicaţia recomandată. De aceea, trebuie să urmaţi instrucţiunile medicului cu stricteţe. De asemenea, dumneavoastră puteţi simţi dintele uşor diferit o perioadă de timp după tratamentul endodontic.

Toţi dinţii pot fi trataţi endodontic?

Majoritatea dinţilor pot fi trataţi endodontic. Ocazional, anumiţi dinţi nu pot fi recuperaţi deoarece canalele nu sunt accesibile, rădăcinile pot fi fracturate, dinţii nu beneficiază de suficient suport osos sau dinţii nu pot fi reconstituiţi coronar. Pe de altă parte, tehnicile au evoluat, astfel încât se poate colabora cu medicul ortodont și/sau chirurg pentru a putea păstra un dinte pe arcadă.

Cât costă?

Costurile variază în funcţie de complexitatea patologiei. Molarii sunt de obicei mult mai dificil de tratat, pentru ca au mai multe canale, uneori au o anatomie speciala iar accesul la canale este mai dificil. De obicei, tratamentele endodontice sunt mai puţin costisitoare comparativ cu alternativa pierderii dintelui. Un dinte extras trebuie înlocuit cu o lucrare protetica realizata prin slefuirea mai multor dinti sau un implant pentru a reface funcţia masticatorie şi pentru a preveni migrarea dinţilor vecini. Aceste proceduri costă mult mai mult decât un tratament endodontic şi refacerea protetică a dintelui.

Beneficiul major al pacientului 

Cu ajutorul tratamentelor endodontice pacientul are sansa sa pastreze dinţii naturali o periada de timp lunga, fara durere si disconfort şi prin asta tratamentul de canal inseamna o mare economie de bani.